Variante de scriere Vezi și : spintecă

Etimologie

Din latină *expanticare (< pantex).

Pronunție

  • AFI: /spin.teˈka/


Verb


Conjugarea verbului
spinteca
Infinitiv a spinteca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
spintec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să spintece
Participiu spintecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a despica cu un instrument ascuțit trupul (sau o parte a trupului) unei ființe, printr-o tăietură lungă și adâncă.
  2. (v.tranz. refl. recipr.) a (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere).
  3. (v.tranz.) a despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcției de orientare a cristalelor etc.
  4. (v.tranz.) (fig.) a străbate spațiul (cu iuțeală).
  5. (v.tranz.) a sfâșia, a rupe (haine, stofe).

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din spinteca.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spinteca.

Anagrame

Referințe