spinteca
Vezi și : spintecă |
Etimologie
Din latină *expanticare (< pantex).
Pronunție
- AFI: /spin.teˈka/
Verb
Conjugarea verbului spinteca | |
Infinitiv | a spinteca |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
spintec |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să spintece |
Participiu | spintecat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a despica cu un instrument ascuțit trupul (sau o parte a trupului) unei ființe, printr-o tăietură lungă și adâncă.
- (v.tranz. refl. recipr.) a (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere).
- (v.tranz.) a despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcției de orientare a cristalelor etc.
- (v.tranz.) (fig.) a străbate spațiul (cu iuțeală).
- (v.tranz.) a sfâșia, a rupe (haine, stofe).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din spinteca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spinteca.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online