spotter

daneză

(dansk)

Etimologie

Din spotte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de prezent pentru spotte.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din verbul (to) spot („a vedea, a identifica, a distinge”) + -er.

Pronunție

• (Anglia) AFI: /ˈspɒtə(ɹ)/
• (SUA) AFI: /ˈspɑtɚ/

Substantiv

spotter, pl. spotters

1. supraveghetor

   The spotter watched while the conductor collected tickets.

2. (p.ext.) pânditor, pândar
3. (mil.) cercetaș
4. (sport) observator
5. (sport, halterofilie) cel care supraveghează o persoană care ridică greutăți, în caz că nu este capabil să finalizeze exercițiul
6. (în SUA; constr.) macaragiu, macaragist

Sinonime

• 6: (constr.) banksman, dogman

Cuvinte compuse

• plane spotter
• train spotter
• weather spotter

Cuvinte apropiate

• spot
• spotty

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary