spotter
daneză
(dansk)
Etimologie
Din spotte.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- forma de prezent pentru spotte.
engleză
(English)
Etimologie
Din verbul (to) spot („a vedea, a identifica, a distinge”) + -er.
Pronunție
Substantiv
spotter, pl. spotters
- supraveghetor
- The spotter watched while the conductor collected tickets.
- (p.ext.) pânditor, pândar
- (mil.) cercetaș
- (sport) observator
- (sport, halterofilie) cel care supraveghează o persoană care ridică greutăți, în caz că nu este capabil să finalizeze exercițiul
- (în SUA; constr.) macaragiu, macaragist