observator

română

Etimologie

Din latină observatorium, franceză observatoire, germană Observatorium.

Pronunție

• AFI: /ob.ser.va'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului observator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	observator	observatoare
Articulat	observatorul	observatoarele
Genitiv-Dativ	observatorului	observatoarelor
Vocativ	observatorule	observatoarelor

1. (și în sintagma observator astronomic) clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în această clădire.
2. loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare observației.

Cuvinte compuse

• observator astronomic

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză observateur < latină observator.

Pronunție

• AFI: /ob.ser.va'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului observator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	observator	observatori
Articulat	observatorul	observatorii
Genitiv-Dativ	observatorului	observatorilor
Vocativ	observatorule	observatorilor

1. persoană care observă, cercetează sau studiază ceva.
2. persoană cu spirit de observație.
3. reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții.
4. militar care execută observarea asupra inamicului.

Cuvinte derivate

• observatoare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului observator
	Singular	Plural
Masculin	observator	observatori
Feminin	observatoare	observatoare
Neutru	observator	observatoare

1. care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace.
2. prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite.

   Notă observatoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online