stăpânitoare

română

Etimologie

Din stăpânitor.

Pronunție

• AFI: /stə.pɨ.ni'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului stăpânitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stăpânitoare	stăpânitoare
Articulat	stăpânitoarea	stăpânitoarele
Genitiv-Dativ	stăpânitoarei	stăpânitoarelor
Vocativ	stăpânitoareo	stăpânitoarelor

1. persoană care domnește într-o țară; domnitoare.
2. proprietară, posesoare, stăpână.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online