domni

română

Etimologie

Din domn.

Pronunție

• AFI: /domˈni/

Verb

Conjugarea verbului domni
Infinitiv	a domni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	domnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să domnească
Participiu	domnit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn.
2. (v.intranz.) (fig.) a fi stăpânitor, a stăpâni.

   Între noi va domni pacea.

3. (v.intranz.) a o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă.
4. (v.intranz.) (fig.) (despre o înălțime, o clădire etc.) a domina.

Cuvinte derivate

• domnitor
• predomni

Traduceri

Traduceri

Pronunție

• AFI: /ˈdomnʲ/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru domn.

Anagrame

• dimon
• domin

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din domnus.

Pronunție

• AFI: /ˈdom.ni/

Substantiv

1. forma de nominativ plural pentru domnus.
2. forma de genitiv singular pentru domnus.
3. forma de vocativ plural pentru domnus.