tenace

română

Etimologie

Din franceză tenace < latină tenax, tenacis.

Pronunție

• AFI: /te'na.ʧe/

Adjectiv

Declinarea adjectivului tenace
	Singular	Plural
Masculin	tenace	tenaci
Feminin	tenace	tenace
Neutru	tenace	tenace

1. stăruitor, perseverent; persistent, dârz.
2. (despre corpuri dure) care prezintă tenacitate, care este dur; rezistent, tare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canete
• catene
• cetena

Referințe

• DEX '98 via DEX online