Variante de scriere Vezi și : insistă

Etimologie

Din franceză insister < latină insistere.

Pronunție

  • AFI: /in.sisˈta/


Verb


Conjugarea verbului
insista
Infinitiv a insista
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
insist
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să insiste
Participiu insistat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a stărui, a persista, a persevera într-o acțiune; (spec.) a se ruga insistent pentru ceva.
    A insista pe lângă el pentru ...
  2. a scoate în evidență, în relief; a accentua, a sublinia, a reliefa.
    A insista asupra celor spuse mai înainte.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din insista.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru insista.

Referințe