stimă
Vezi și : stima, știmă |
Etimologie
Din italiană stima. Confer franceză estime.
Pronunție
- AFI: /ˈsti.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului stimă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | stimă | stime |
Articulat | stima | stimele |
Genitiv-Dativ | stimei | stimelor |
Vocativ | ' | ' |
- sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect, p. ext. atitudine respectuoasă.
- Demn de stimă.
- A inspira stimă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Paronime
Expresii
- Cu toată stima sau cu stimă = formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori
Traduceri
prețuire, apreciere, considerație
|
|
Etimologie
Din stima.
Pronunție
- AFI: /stiˈmə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru stima.