română

Etimologie

Din stolnic + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /stol.ni'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
stolnicel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stolnicel stolnicei
Articulat stolnicelul stolniceii
Genitiv-Dativ stolnicelului stolniceilor
Vocativ stolnicelule stolniceilor
  1. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește.


Traduceri

Referințe