străjui

română

Variante

• strejui

Etimologie

Din strajă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /strə.ʒu'i/

Verb

Conjugarea verbului străjui
Infinitiv	a străjui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	străjuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să străjuiască
Participiu	străjuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (pop.) a păzi, a apăra.
2. (v.intranz.) (adesea fig.) a sta de strajă, a veghea.
3. (v.tranz.) (fig.) a mărgini, a delimita ceva.

Cuvinte derivate

• străjuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online