struma

Vezi și : strumă

română

Etimologie

Din strumă.

Pronunție

• AFI: /ˈstru.ma/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru strumă.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină strūma („strumă”).

Pronunție

• (Anglia) AFI: /ˈstɹuːmə/

Substantiv

struma, (nenumărabil și numărabil; pl. strumas sau strumae)

1. (med.) scrofuloză, scrofule
2. (med.) strumă

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină strūma („strumă”).

Pronunție

• AFI: /ˈstruma/

Substantiv

struma f., strume pl.

1. (anat.) gușă, strumă
2. (med.) strumă

Sinonime

• 1-2: (anat., med.) (fam.) gozzo

Cuvinte derivate

• parastruma
• peristrumite
• strumectomia
• strumiprivo
• strumite

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul struō („a construi, a forma, a alcătui”).

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ˈstruː.ma/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ˈstru.ma/

Substantiv

Declinarea substantivului strūma
f.	Singular	Plural
Nominativ	strūma	strūmae
Genitiv	strūmae	strūmārum
Dativ	strūmae	strūmīs
Acuzativ	strūmam	strūmās
Ablativ	strūmā	strūmīs
Vocativ	strūma	strūmae

1. (med.) strumă

Referințe

• Wiktionary

---

venețiană

(vèneto)

Etimologie

Origine incertă.

Pronunție

• AFI: /ˈstruma/

Substantiv

struma f., strume pl.

1. efort, trudă

Referințe

• Wiktionary
• Wikisionario