(français)

Etimologie

Din latină suggerere, forma de prezent infinitiv activ pentru suggerō („a căra, a aduce; a furniza; a sugera”).

Înrudit cu catalană suggerir, italiană suggerire, portugheză sugerir, română sugera și spaniolă sugerir.

Pronunție


Verb

suggérer

  1. (v.tranz.) a sugera, a propune
    Elles suggéraient une démonstration de maquillage.
  2. (v.tranz.) a evoca, a sugera
    Son attitude suggère une dépression nerveuse imminente.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Referințe