propune

română

Etimologie

Din latină proponere. Confer franceză proposer (după pune).

Pronunție

• AFI: /proˈpu.ne/

Verb

Conjugarea verbului (se) propune
Infinitiv	a (se) propune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) propun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) propună
Participiu	propus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva.
2. a da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva.

   Îl propune pentru avansare.

3. (v.tranz.) a recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc.
4. (v.tranz. și refl.) a-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî.
5. (v.refl. pas.) (înv.) a preda o materie într-o instituție de învățământ.

Sinonime

• recomanda, (înv. și reg.) prepune, preconiza, intenționa

Cuvinte derivate

• propunător
• propunere
• propus

Traduceri

a pune ceva în deliberare

afrikaans: aanbied (Afrikaans) catalană: proposar (català) daneză: foreslå (dansk) engleză: propose (English) esperanto: proponi (Esperanto) finlandeză: ehdottaa (suomi) franceză: proposer (français) germană: proponieren (Deutsch) greacă: προτείνω (proteíno) (Ελληνικά)

italiană: proporre (italiano) latină: proponere (Latina) maghiară: javasol (magyar) neerlandeză: aanbieden (Nederlands) papamiento: proponé (Papiamentu) poloneză: proponować (polski) portugheză: propor (português) spaniolă: proponer (español) suedeză: föreslå (svenska)

Etimologie

Din propune.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru propune.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru propune.

Referințe

• DEX online