suivre
franceză
(français)
Etimologie
Din franceză medie suyvre, care provine din franceză veche sivre, siure, segre < latină populară *sequere, din forma sequī, forma de prezent infinitiv pentru sequor („a urmări”).
Înrudit cu italiană seguire, occitană sègre, portugheză seguir și spaniolă seguir.
Pronunție
Verb
suivre
- a urma, a urmări
- Je t'invite à me suivre.
- J'ai suivi ses progrès, et j'en ai été surpris.
- (fig.) a înțelege, a pricepe
- Il nous faut travailler dur. Tu me suis ?
- (despre studii) a studia, a lua
- Ma sœur suit un cours d'italien.