sultan
 Vezi și : Sultan, sultán, sułtan
|
Etimologie
Din turcă sultan.
Pronunție
- AFI: /sulˈtan/
Substantiv
| Declinarea substantivului sultan | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sultan | sultani |
| Articulat | sultanul | sultanii |
| Genitiv-Dativ | sultanului | sultanilor |
| Vocativ | sultanule | sultanilor |
- titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(dansk)
Etimologie
Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان (sulṭān), din limba aramaică שולטנא (šulṭānā, „putere, autoritate”).
Pronunție
- AFI: /ˈsultan/, /ˈsulˌtæˀn/
Substantiv
| Declinarea substantivului sultan | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | sultan | sultanen | sultaner | sultanerne |
| Genitiv | sultans | sultanens | sultaners | sultanernes |
- (ist., pol.) sultan
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
(English)
Etimologie
Din franceză sultan, care provine din turcă sultan < arabă سُلْطَان (sulṭān), din limba aramaică שולטנא (šulṭānā, „putere, autoritate”). Confer și soldan.
Pronunție
- AFI: /ˈsʌltən/
Substantiv
sultan, pl. sultans
- (ist., pol.) sultan
- The ambassador organised a meeting with the sultan.
- (joc de cărți) fel de solitaire
- (zool.) rasă de găină originară din Turcia, crescută pentru motive ornamentale
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
(français)
Etimologie
Din turcă sultan < arabă سُلْطَان (sulṭān), din limba aramaică שולטנא (šulṭānā, „putere, autoritate”).
Pronunție
- AFI: /syl.tɑ̃/
Substantiv
sultan m., sultans pl.
- (ist., pol.) sultan
- Le sultan Mahmoud.
Cuvinte derivate
Referințe
(Malti)
Etimologie
Din arabă سُلْطَان (sulṭān), din limba aramaică שולטנא (šulṭānā, „putere, autoritate”).
Pronunție
- AFI: /sʊlˈtɐːn/
Substantiv
sultan m., slaten pl.
- (înv.; ist., pol.) rege
Cuvinte derivate
Referințe
Etimologie
Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان (sulṭān), din limba aramaică שולטנא (šulṭānā, „putere, autoritate”).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului sultan | ||
| m. | Singular | Plural |
| Substantiv | sultan | sultans |
| Diminutiv | sultannetje | sultannetjes |
- (ist., pol.) sultan
Cuvinte derivate
Referințe
(norsk)
Etimologie
Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان (sulṭān), din limba aramaică שולטנא (šulṭānā, „putere, autoritate”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sultan | ||||
| m. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | sultan | sultanen | sultaner | sultanene |
- (ist., pol.) sultan
Cuvinte derivate
Referințe
Etimologie
Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان (sulṭān), din limba aramaică שולטנא (šulṭānā, „putere, autoritate”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sultan | ||||
| m. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | sultan | sultanen | sultanar | sultanane |
- (ist., pol.) sultan
Cuvinte derivate
Referințe
(svenska)
Etimologie
Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان (sulṭān), din limba aramaică שולטנא (šulṭānā, „putere, autoritate”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sultan | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | sultan | sultanen | sultaner | sultanerna |
| Genitiv | sultans | sultanens | sultaners | sultanernas |
- (ist., pol.) sultan
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
(Türkçe)
Etimologie
Din turcă sultan < arabă سُلْطَان (sulṭān), din limba aramaică שולטנא (šulṭānā, „putere, autoritate”).
Pronunție
- AFI: /suɫˈtan/
Substantiv
sultan, pl. sultanlar
- (ist., pol.) sultan
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- çelebi sultan
- haseki sultan
- saplı sultan
- sultan böreği
- sultan camileri
- sultan kethüdası
- sultan tavuğu
- valide sultan