tăciuna

română

Etimologie

Din tăciune.

Pronunție

• AFI: /tə.ʧju'na/

Verb

Conjugarea verbului tăciuna
Infinitiv	a tăciuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tăciunez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tăciuneze
Participiu	tăciunat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a arde ceva până când se face tăciune.
2. (v.refl.) (despre unele cereale) a fi atacat de tăciune.

Cuvinte derivate

• tăciunat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cănățui

Referințe

• DEX '98 via DEX online