tăciune
Etimologie
Pronunție
- AFI: /tə'ʧju.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului tăciune | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tăciune | tăciuni |
| Articulat | tăciunele | tăciunii |
| Genitiv-Dativ | tăciunelui | tăciunilor |
| Vocativ | tăciune | tăciunilor |
- rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără.
- boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune.
Cuvinte derivate
Expresii
- A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac
- Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, = se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbutește nimic
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online