tăiș
Etimologie
Pronunție
- AFI: /təˈiʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului tăiș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tăiș | tăișuri |
| Articulat | tăișul | tăișurile |
| Genitiv-Dativ | tăișului | tăișurilor |
| Vocativ | tăișule | tăișurilor |
- parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile.
- (rar) tăietor.
Expresii
- Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante
- A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online