tăietor

română

Etimologie

Din a tăia + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /tə.je'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului tăietor
	Singular	Plural
Masculin	tăietor	tăietori
Feminin	tăietoare	tăietoare
Neutru	tăietor	tăietoare

1. care taie; tăios; ascuțit.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului tăietor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăietor	tăietoare
Articulat	tăietorul	tăietoarele
Genitiv-Dativ	tăietorului	tăietoarelor
Vocativ	tăietorule	tăietoarelor

1. buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte.

Cuvinte derivate

• tăietoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului tăietor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăietor	tăietori
Articulat	tăietorul	tăietorii
Genitiv-Dativ	tăietorului	tăietorilor
Vocativ	tăietorule	tăietorilor

1. muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aortite
• etirato
• oțerați
• roteați

Referințe

• DEX '98 via DEX online