tăietoare
Etimologie
Din tăietor.
Pronunție
- AFI: /tə.je'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului tăietoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tăietoare | tăietoare |
Articulat | tăietoarea | tăietoarele |
Genitiv-Dativ | tăietoarei | tăietoarelor |
Vocativ | tăietoareo | tăietoarelor |
- (bot.) (Inula hirta) plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor.
Sinonime
- (bot.) (reg.) floare-galbenă
Cuvinte apropiate
- strătăia
- strătăiat
- strătăiere
- tăia
- tăiat
- tăiere
- tăietor
- tăietură
- tăios
- tăiș
- întretăia
- întretăiat
- întretăiere
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Etimologie
Din tăietor.
Adjectiv
Referințe
- DEX '98 via DEX online