tătar

română

Etimologie

Din turcă tatar.

Pronunție

• AFI: /tə'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului tătar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tătar	tătari
Articulat	tătarul	tătarii
Genitiv-Dativ	tătarului	tătarilor
Vocativ	tătarule	tătarilor

1. persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa.
2. persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine).

Cuvinte derivate

• han-tătar
• tătarcă
• tătarnică
• tătară
• tătăraș
• tătăresc
• tătărește
• tătărime
• tătăriță
• tătăroaică
• tătăroi
• tătărî

Expresii

• Doar nu vin (sau dau) tătarii, = se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios
• Parcă-l alungă tătarii (din urmă), = se spune despre cineva care se grăbește foarte tare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului tătar
	Singular	Plural
Masculin	tătar	tătari
Feminin	tătară	tătare
Neutru	tătar	tătare

1. care aparține tătarilor, privitor la tătari; tătăresc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ratat

Referințe

• DEX '98 via DEX online