tătară

română

Etimologie

Din tătar.

Pronunție

• AFI: /tə'ta.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tătară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tătară	tătare
Articulat	tătara	tătarele
Genitiv-Dativ	tătarei	tătarelor
Vocativ	tătaro	tătarelor

1. persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa.
2. persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine).
3. limba tătară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arătat

Referințe

• DEX '98 via DEX online