tăvălug
română
Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /tə.və'lug/
Substantiv
| Declinarea substantivului tăvălug | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tăvălug | tăvălugi |
| Articulat | tăvălugul | tăvălugii |
| Genitiv-Dativ | tăvălugului | tăvălugilor |
| Vocativ | tăvălugule | tăvălugilor |
- unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc.
- instrument rudimentar de treierat.
Cuvinte derivate
Expresii
- A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online