tangență

română

Etimologie

Din franceză tangence.

Pronunție

• AFI: /tan'ʤen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tangență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tangență	tangențe
Articulat	tangența	tangențele
Genitiv-Dativ	tangenței	tangențelor
Vocativ	tangență	tangențelor

1. poziție, stare a două figuri geometrice tangente.
2. atingere, legătură, contact.
3. (fig.) relație, legătură trecătoare, indirectă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online