tangentă

română

Etimologie

Din tangent.

Pronunție

• AFI: /tan'ʤen.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului tangentă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tangentă	tangente
Articulat	tangenta	tangentele
Genitiv-Dativ	tangentei	tangentelor
Vocativ	tangento	tangentelor

1. linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct.
2. funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În (sau prin) tangentă = tangențial.

Expresii

• A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online