tartru
română
Etimologie
Din franceză tartre.
Pronunție
- AFI: /'tar.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului tartru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tartru | tartruri |
| Articulat | tartrul | tartrurile |
| Genitiv-Dativ | tartrului | tartrurilor |
| Vocativ | tartrule | tartrurilor |
- amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie.
- (și în sintagma tartru dentar) substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online