tartru

română

Etimologie

Din franceză tartre.

Pronunție

• AFI: /'tar.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului tartru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tartru	tartruri
Articulat	tartrul	tartrurile
Genitiv-Dativ	tartrului	tartrurilor
Vocativ	tartrule	tartrurilor

1. amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie.
2. (și în sintagma tartru dentar) substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus.

Cuvinte compuse

• tartru dentar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online