tirighie

română

Variante

• tireghie
• tirigie

Etimologie

Din neogreacă τριγχια (trighía).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului tirighie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tirighie	invariabil
Articulat	tirighia	invariabil
Genitiv-Dativ	tirighiei	invariabil
Vocativ	tirighie	invariabil

1. substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online