temenea

română

Etimologie

Din turcă temenna (h).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului temenea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	temenea	temenele
Articulat	temeneaua	temenelele
Genitiv-Dativ	temenelei	temenelelor
Vocativ	temenea	temenelelor

1. salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune.

Cuvinte derivate

• temeni

Expresii

• A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• nemețea

Referințe

• DEX '98 via DEX online