închinăciune

română

Etimologie

Din latină inclinatio, inclinationis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
închinăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închinăciune închinăciuni
Articulat închinăciunea închinăciunile
Genitiv-Dativ închinăciunii închinăciunilor
Vocativ închinăciune închinăciunilor
  1. (înv.) faptul de a se închina în fața divinității; (concr.) rugăciune.
  2. aplecare în fața cuiva; plecăciune; salut.


Traduceri

Referințe