închinăciune

română

Etimologie

Din latină inclinatio, inclinationis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului închinăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	închinăciune	închinăciuni
Articulat	închinăciunea	închinăciunile
Genitiv-Dativ	închinăciunii	închinăciunilor
Vocativ	închinăciune	închinăciunilor

1. (înv.) faptul de a se închina în fața divinității; (concr.) rugăciune.
2. aplecare în fața cuiva; plecăciune; salut.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online