plecăciune

română

Din a pleca + sufixul -ăciune.

Declinarea substantivului plecăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plecăciune	plecăciuni
Articulat	plecăciunea	plecăciunile
Genitiv-Dativ	plecăciunii	plecăciunilor
Vocativ	plecăciune	plecăciunilor

îndoire, înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut; (p.ext.) supunere, ascultare, reverență, respect; modestie.
(în formule de salut)
Plecăciune, părinte!