temperament

română

Etimologie

Din franceză tempérament < latină temperamentum.

Pronunție

• AFI: /tem.pe.ra'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului temperament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	temperament	temperamente
Articulat	temperamentul	temperamentele
Genitiv-Dativ	temperamentului	temperamentelor
Vocativ	temperamentule	temperamentelor

1. ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase ale unei persoane, care determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi; fire.
2. energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune.

Cuvinte derivate

• temperamental
• temperamentos

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online