terre
Vezi și : Terre, terré, térre, térré, tèrre, Tèrre |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
(français)
Etimologie
Din franceză medie terre, care provine din franceză veche terre < latină terra („pământ”).
Înrudit cu catalană terra, italiană terra, occitană tèrra, portugheză terra, română țară și spaniolă tierra.
Pronunție
Substantiv
terre f., terres pl.
- (fiz., geol.) pământ, sol
- Il lui a fallu remuer bien de la terre pour faire ce jardin.
- Terres fortes, légères. — Terre arable. — Terres labourables.
- (p.ext.) teren
- (fig.) popor, țară
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
- bonne terre, mauvais chemins
- qui terre a guerre a
- six pieds de terre suffisent pour le plus grand homme
- tant vaut l'homme, tant vaut sa terre
Vezi și
Etimologie
Din terrer.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru terrer.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru terrer.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru terrer.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru terrer.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru terrer.