română

Etimologie

Din tipic + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ti.pi'kar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tipicar
Singular Plural
Masculin tipicar tipicari
Feminin tipicară tipicare
Neutru tipicar tipicare
  1. care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; formalist, pedant.
  2. ( spec.) care se ține strict de tipicul bisericesc.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tipicar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tipicar tipicari
Articulat tipicarul tipicarii
Genitiv-Dativ tipicarului tipicarilor
Vocativ tipicarule tipicarilor
  1. persoană care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; persoană care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; om formalist, pedant.
  2. ( spec.) persoană care se ține strict de tipicul bisericesc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe