miez

română

Etimologie

Din latină medius.

Pronunție

• AFI: /mjez/

Substantiv

Declinarea substantivului miez
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miez	miezuri
Articulat	miezul	miezurile
Genitiv-Dativ	miezului	miezurilor
Vocativ	miezule	miezurilor

1. parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă.
2. partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc. interior; (spec.) partea din interior, comestibilă, a unei nuci.
3. (tehn.) parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată.
4. piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice.
5. (fig.), Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc.

Cuvinte derivate

• miezos
• miezuitor

Cuvinte compuse

• miezul nopții, miez de noapte
• miezul zilei
• miezul verii, miezul iernii

Locuțiuni

• (loc.adj.) Cu miez = cu tâlc, substanțial.

Expresii

• A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online