circulație
Etimologie
Din franceză circulation < latină circulatio, circulationis.
Pronunție
- AFI: /ʧir.ku'la.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului circulație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | circulație | circulații |
| Articulat | circulația | circulațiile |
| Genitiv-Dativ | circulației | circulațiilor |
| Vocativ | circulație | circulațiilor |
- faptul de a circula.
- mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație.
- (spec.) deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor.
- mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte.
- transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri.
Locuțiuni
- (loc.adj.) de mare circulație = foarte răspândit.
Expresii
- A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare
- A pune(sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze
- (fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online