trianglu
Etimologie
Din franceză triangle.
Pronunție
- AFI: /triˈan.ɡlu/
Substantiv
Declinarea substantivului trianglu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | trianglu | triangluri |
Articulat | trianglul | trianglurile |
Genitiv-Dativ | trianglului | trianglurilor |
Vocativ | trianglule | trianglurilor |
- instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online