triciclu

română

Etimologie

Din franceză tricycle.

Pronunție

• AFI: /tri'ʧi.klu/

Substantiv

Declinarea substantivului triciclu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triciclu	tricicluri
Articulat	triciclul	triciclurile
Genitiv-Dativ	triciclului	triciclurilor
Vocativ	'	'

1. vehicul asemănător bicicletei, cu trei roți, dintre care două sunt paralele.

Traduceri

Traduceri