apostol

română

Etimologie

Din greacă ἀπόστολος (apóstolos, „trimis”), în parte prin intermediul slavă (veche) apostolŭ.

Pronunție

• AFI: /aˈpos.tol/

Substantiv

Declinarea substantivului apostol
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	apostol	apostoli
Articulat	apostolul	apostolii
Genitiv-Dativ	apostolului	apostolilor
Vocativ	apostolule	apostolilor

1. (în religia creștină) nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos.
2. misionar creștin de la începutul creștinismului.
3. adept și propagator înflăcărat al unei idei, al unei doctrine etc.
4. (la sg.) carte de ritual creștin, cuprinzând fapte atribuite Apostolilor și scrisorile lor adresate diferitelor persoane și comunități.

Cuvinte derivate

• apostolesc
• apostolește

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online