trombă

română

Etimologie

Din franceză trombe.

Pronunție

• AFI: /'trom.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului trombă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trombă	trombe
Articulat	tromba	trombele
Genitiv-Dativ	trombei	trombelor
Vocativ	trombă	trombelor

1. coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși.
2. vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; (p.ext.) coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej.
3. tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bromat

Referințe

• DEX '98 via DEX online