română

Etimologie

Din a iuți + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ju'ʦe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
iuțeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iuțeală iuțeli
Articulat iuțeala iuțelile
Genitiv-Dativ iuțelii iuțelilor
Vocativ iuțeală iuțelilor
  1. caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune.
  2. gust înțepător, pișcător, picant.
  3. mânie; violență.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe