iuțeală

română

Etimologie

Din a iuți + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ju'ʦe̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului iuțeală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iuțeală	iuțeli
Articulat	iuțeala	iuțelile
Genitiv-Dativ	iuțelii	iuțelilor
Vocativ	iuțeală	iuțelilor

1. caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune.
2. gust înțepător, pișcător, picant.
3. mânie; violență.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu iuțeala fulgerului = extrem de repede, fulgerător.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alăutei

Referințe

• DEX '98 via DEX online