tronc

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /tronk/

Interjecție

1. cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc.
2. exclamație care exprimă surpriza în fața unui lucru neașteptat sau a unei situații neprevăzute.

Cuvinte derivate

• hodoronc-tronc
• troncăni
• troncăt

Expresii

• A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-o dată; a îndrăgi (pe neașteptate)
• (fam.) Tronc, Marghioalo, = se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situația în care se găsește

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online