trotina

română

Etimologie

Din franceză trottiner.

Pronunție

• AFI: /tro.ti'na/

Verb

Conjugarea verbului trotina
Infinitiv	a trotina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să trotineze
Participiu	trotinat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre cai) a nu păstra pasul regulat, a bate pasul aproape pe loc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anortit
• ronțăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online