trucha

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină târzie tructa sau trocta < greacă antică τρώκτης (tróktis).

Pronunție

• AFI: /'tɾu.ʧa/

Substantiv

trucha f., truchas pl.

1. păstrăv
2. (mec.) bigă, macara
3. (fam.) mutră, față
4. (fam.) gură
5. (fam.) (om) viclean, fățarnic

Sinonime

• 2: cabria
• 4: truchimán

Cuvinte compuse

• trucha arco iris
• trucha de mar

Expresii

• ponerse trucha
• ser una trucha

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario