turci

română

Etimologie

Din turc.

Pronunție

• AFI: /tur'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) turci
Infinitiv	a (se) turci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) turcesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) turcească
Participiu	turcit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) a (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană).
2. (v.refl.) (fam.) a se îmbăta.

Cuvinte derivate

• turcire
• turcit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curți
• cruți

Referințe

• DEX '98 via DEX online