turturea
Variante
- (reg., în Transilv.) turtură
Etimologie
Din latină turtŭrem (Pușcariu 1779), prin intermediul diminutiv turturĕlla (Pușcariu 1480; REW 9010), confer italiană tortorella, franceză tourterelle, sau mai probabil direct, confer italiană tortola, spaniolă tórtola, albaneză turtulli. Turturea, ca și turturică, poate fi un diminutiv intern de la turtură, formă rară, abia păstrată (confer Lacea, Dacor., II, 625; Tiktin presupune dimpotrivă că turtură este formație regresivă, de la turturea).
Pronunție
- AFI: /tur.tu're̯a/
Substantiv
Declinarea substantivului turturea | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | turturea | turturele |
Articulat | turtureaua | turturelele |
Genitiv-Dativ | turturelei | turturelelor |
Vocativ | turturea | turturelelor |
- (ornit.) (Streptopelia turtur) pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului.
Sinonime
- (ornit.) porumbel sălbatic, (reg.) porumbelul lui Noe
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Paronime
Vezi și
Traduceri
pasăre
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online