ușier

română

Etimologie

Din ușă + sufixul -ier (după franceză huissier).

Pronunție

• AFI: /u.ʃiˈer/

Substantiv

Declinarea substantivului ușier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ușier	ușieri
Articulat	ușierul	ușierii
Genitiv-Dativ	ușierului	ușierilor
Vocativ	ușierule	ușierilor

1. (ieșit din uz) om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reuși
• șerui

Referințe

• DEX '98 via DEX online