Etimologie

Din urs + sufixul -oaică.

Pronunție

  • AFI: /urˈso̯aj.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ursoaică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ursoaică ursoaice
Articulat ursoaica ursoaicele
Genitiv-Dativ ursoaicei ursoaicelor
Vocativ ursoaică ursoaicelor
  1. femela ursului; ursoaie.
  2. (reg.) coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie.
  3. (reg.) stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie.


Traduceri

Anagrame

Referințe