cuptor
Etimologie
Din latină *coctorium.
Pronunție
- AFI: /kup'tor/
Substantiv
Declinarea substantivului cuptor | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cuptor | cuptoare |
Articulat | cuptorul | cuptoarele |
Genitiv-Dativ | cuptorului | cuptoarelor |
Vocativ | cuptorule | cuptoarelor |
- construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru preparare de mâncare.
- o mașină de gătit, în care se coc prăjituri sau alte preparate.
- instalație industrială folosită în principal pentru topirea metalului.
- (meteor.) căldură mare în timpul verii.
- (defectiv de plural) (pop.) a șaptea lună a anului.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A zăcea pe cuptor/A se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi
- A dormi pe cuptor = a fugi de lucru
- A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura
Traduceri
mașină de gătit
|
|
iulie
|
|