uzufruct

română

Etimologie

Din latină uzufructus. Confer franceză usufruit.

Pronunție

• AFI: /u.zu'frukt/

Substantiv

Declinarea substantivului uzufruct
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uzufruct	uzufructe
Articulat	uzufructul	uzufructele
Genitiv-Dativ	uzufructului	uzufructelor
Vocativ	'	'

1. drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la termenul prevăzut.

Cuvinte derivate

• uzufructuar

Traduceri

drept al cuiva de a se folosi de un bun care aparține altei persoane

engleză: usufruct (English) esperanto: fruktuzo (Esperanto) franceză: usufruit (français) m. germană: Nießbrauch (Deutsch) m. italiană: usufrutto (italiano)

neerlandeză: vruchtgebruik (Nederlands) portugheză: usufructo (português) spaniolă: usufructo (español) suedeză: nyttjanderätt (svenska) turcă: yararlanma hakkı (Türkçe)

Referințe

• DEX online