vânturătură

română

Etimologie

Din a vântura + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /vɨn.tu.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului vânturătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vânturătură	vânturături
Articulat	vânturătura	vânturăturile
Genitiv-Dativ	vânturăturii	vânturăturilor
Vocativ	vânturătură	vânturăturilor

1. vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online