vânturătură
română
Etimologie
Din a vântura + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /vɨn.tu.rə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vânturătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vânturătură | vânturături |
| Articulat | vânturătura | vânturăturile |
| Genitiv-Dativ | vânturăturii | vânturăturilor |
| Vocativ | vânturătură | vânturăturilor |
- vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online